Mit contra realitate
Realitate: Liliecii se orientează în zborul lor cu ajutorul unui radar biologic atât de sofisticat și precis, încât de multe ori reușesc să evite și acele plase, care sunt puse de specialiști exact pentru capturarea lor. Liliecii se orientează cu ajutorul ultrasunetelor, care sunt emise prin nas sau gură. Aceste ultrasunete sunt imperceptibile pentru urechea umană, cu frecvență de peste 18-20 kHz, și permit liliecilor o navigare impecabilă în întuneric, evitând orice obstacol, clădire, creangă, chiar și frunze.
Legenda liliecilor care se bagă în părul nostru s-a născut acum 300 de ani, când femeile și bărbații purtau peruci mari, din genul celor care le vedem pe domnitorii francezi din era renașterii. Aceste peruci erau fixate cu făină de orez, care are capacitatea de a absorbi ultrasunetele. Astfel lilieci nu percepeau aceste peruci, și este posibil ca uneori să se fi prins în acestea. Dar dat fiind faptul că era perucilor este de mult încheiată, nu trebuie să ne fie frică de astfel de surprize. Chiar și cu mii de lilieci zburând în imediata noastră vecinătate, nici unul nu se va prinde în părul nostru, indiferent de lungimea părului nostru.
Realitate: Mitul este parțial adevărat, dar totuși nu trebuie să ne fie frică. La momentul actual, pe mapamond există peste 1.200 specii de lilieci, dintre care doar 3 specii se hrănesc cu sânge. Aceste trei specii trăiesc exclusiv în America de Sud, și se hrănesc cu sângele animalelor domestice. Iar mare majoritatea speciilor de lilieci, mai exact peste 800 de specii se hrănesc cu insecte, printre care țânțari, molii, păianjeni și gândaci. Multe insecte consumate sunt dăunătoare pentru agricultură, iar un singur liliac, consumând 2.000 de țânțari pe noapte, făcându-ne un beneficiu imens și gratuit.
Despre liliecii vampiri mai trebuie să știm că în ciuda obiceiului straniu de a consuma sânge, ei au și beneficii directe pentru omenire. De exemplu din saliva liliacului vampir se extrage un agent anticolagulant, denumit în stil adecvat “Draculină”, care poate să aibă aplicații în tratamentul pacienților cu infarct sau atac vascular cerebral.